Practicianul în insolvență. Insolventul. Insolvatorul. Lichidatorul. Cel care ne-a ajutat. Cel care distruge destine.
Sunt multe epitete folosite în legătură cu un practician în insolvență. De regulă, negative! Explicațile pot fi multiple. Și vinovățiile la fel.
Înainte de a vorbi despre noi , apreciem că ar fi mai potrivit să vă spunem CE SUNTEM dar și CE NU SUMTEM.
Așadar, CE ESTE UN ADMINISTRATOR JUDICIAR?
Din punct de vedere juridic, administratorul judiciar este o persoana fizica sau juridica, practician in insolventa compatibil, autorizat in conditiile Ordonantei de Urgență nr. 86/2006, desemnat sa exercite atributiile prevazute de art. 58 din Legea 85/2014 sau stabilite de instanta de judecata, în procedura insolventei in perioada de observatie si pe durata procedurii de reorganizare.
Destul de tehnică această explicație și de aceea vom încerca să fim puțin mai expliciți.
Principala datorie a unui administrator judiciar este ca, împreună cu administratorul societății debitoare, să facă rost de bani! (maximizarea valorii patrimoniului debitorului). Din acest punct de vedere, am putea spune că administratorul este un antreprenor specializat pentru situații de criză.
Concomitent cu această activitate, administratorul judiciar trebuie să analizeze cauzele care au condus la apariția stării de insolvență și să ia măsuri pentru înlăturarea sau limitarea acestor cauze. Din această perspectivă, administratorul judiciar este auditor, expert contabil, jurist, manager și analist economic. Desigur toate aceste competențe se regăsesc în echipa administratorului judiciar.
În perioada de observație, administratorul judiciar va supraveghea activitatea debitoarei, tocmai pentru a se asigura că nu se mai acumulează datorii sau că pierderile se diminuează. Din acest punct de vedere, administratorul judiciar este reprezentatul intereselor creditorilor, care își doresc să existe bani sufiecienți pentru încasarea creanțelor lor.
În exercitarea atribuțiilor sale, administratorul judiciar poate denunța aumite contracte, păgubitoare pentru debitor, analizează cereri de plată ale unor creditori, cereri de admitere a creanțelor, iar pe cele care le consideră neîntemeiate / nejustificate, le respinge. Administratorul judiciar poate și trebuie să fie și o pavăză pentru debitor împotriva exceselor unor parteneri de afaceri sau creditori.
Toate cele de mai sus, trebuie completate cu bună credință, sprijin și competență profesională, pentru că, în mod esențial, rolul unui administrator judiciar este de a identifica soluții care să ajute debitorul să își revină, astfel încât datoriile acestuia să fie achitate. Este ceea ce își doresc și creditorii.
Desigur, unii debitori sunt reticenți la schimbarile impuse de către administratorul judiciar, la obligația de a da explicații cu privire la activitatea lor, cu privire la necesitatea aprobării unor plăți. Îi înțelegem, până la un punct. Dacă până ieri nu se dădea nicio explicație, nimănui, despre felul în care este administrată afacerea, dintr-o dată aceste ”puteri” sunt știrbite, sunt puse în discuție. Unii ajung chiar să interpreteze asta cu ”furtul muncii mele”, ceea ce, evident, nu este cazul.
Ce NU ESTE UN ADMINISTRATOR JUDICIAR?
În primul rând, administratorul judiciar nu este vreun magician, trimisul lui Dumnezeu pe Pământ sau cine știe ce erou de povești.
De aceea spuneam mai sus că principala preocupare a unui administrator judiciar este de a identifica căi, soluții pentru ca afacerea să producă cât mai mulți bani, iar soluțiile practice în acest sens nu sunt magii sau de natură divină.
Principalele surse pentru a produce cât mai mulți bani sunt următoarele:
- Recuperarea Creanțelor;
- Eficientizarea activității curente;
- Valorificare de active;
- Aporturi personale ale asociaților;
- Credite bancare;
Nu vă așteptați ca administratorul judiciar să aducă bani de acasă sau să joace la loto pentru a face rost de bani. Activitatea sau patrimoniul debitoarei este cea care generează bani și nimeni și nimic altceva sau altcineva.
Un administrator judiciar nu este cel care stabileste, discreționar, dacă societatea debitoare poate continua activitatea sau intră în procedură de faliment.
În ”folclorul” debitorilor există ”convingerea” conform căreia administratorul judiciar ar fi putut ”salva” afacerea dacă voia asta și nu ”decidea” intrarea în faliment. În realitate, administratorul judiciar nu face decât să constate starea unei afaceri, iar în funcție de această stare va face o propunere de continuare a activității sau de intrare în procedură de faliment. Nu este posibil ca o societate cu stare economică bună să intre în faliment, doar pentru așa își dorește administratorul judiciar, după cum nu este posibil ca o societate cu o stare economică deplorabilă să fie ”salvată” doar pentru că așa își dorește administratorul judiciar. În ambele situații, creditorii decid, pe bază de argumente clare, dacă aprobă propunerea de continuare a activității sau de a intra în faliment.
Un administrator judiciar nu este cel care stabilește prețul de valorificare a activelor și nici modalitatea de valorificare a acestora.
Prețul de valorificare al oricărui tip de activ este stabilit de către un evaluator autorizat în acest sens. Dacă sunteți nemulțumiți de valorile stabilite de către evaluator, le puteți contesta. Dumneavoastră! Nu așteptați asta din partea administratorului judiciar sau din partea altcuiva. Este interesul dvs!
Metoda de la valorificare este propusă de către administratorul judiciar, dar creditorii sunt cei care decid. Iar aceștia decid în interesul lor, respectiv acela de a maximiza valorii activelor scoase la vânzare.
Așadar, deși puțin credibilă, în situația în care apreciați că valorile inițiale de evaluare, nu stați în pasivitate. Contestați! Aparati-vă interesul! Dacă nu o faceți, atunci nu învinovățiți pe nimeni pentru faptul că bunurile au fost valorificate la valori mai mici.
Un administrator judiciar nu este cel care, discreționar, formulează cereri de angajare a răspunderii patrimoniale sau plângeri penale împotriva persoanelor care au contribuit la apariția stării de insolvență sau care au săvârșit fapte penale.
Principala preocupare, din păcate, a mult debitori într-o procedură de insolvență, este de a avea ”garanția” sau ”certitudinea” că administratorul judiciar nu va formula o cerere de angajare a răspunderii patrimoniale sau vreo plângere penală împotriva administratorului societății debitoare. Aceste eventuale au devenit și un criteriu de apreciere a calității unui administrator judiciar: X este un administrator judicair bun, pentru că nu formulează cereri de felul celor de mai sus sau Y este un administrator judiciar ”dur” / ”rău” pentru că formulează cereri de felul celor de mai sus.
În realitate, administratorul judiciar acționează sau nu, prin raportare la situația de fapt în cadrul societății debitoare. Activitatea debitorului, anterioară deschiderii procedurii de insolvență, este cea care determină efectuarea unor acțiuni de genul celor enumerate anterior și nu administratorul judiciar. De exemplu, dacă, în urma analizei activității debitoarei, administratorul judiciar constată că aceasta a fost devalizată de către diverse persoane, cum ați putea spera ca acesta să stea în pasivitate și să nu ia nicio măsură? Dacă dvs ati avut o activitate corectă, desfășurată cu bună-credință, nu aveți de ce să vă temeți de un administrator judiciar, chiar și de rea-credință. Nu vi se poate întâmpla nimic.
Am încercat să explicăm, cât mai simplu, ceea ce înseamnă un administrator judiciar, dar mai ales ceea ce nu este, pornind de la discuțiile și reacțiile debitorilor de-a lungul activității noastre.
În ceea ce ne privește, pornim de la premisa de a ajuta afacerile aflate în procedură de insolvență să se redreseze. Abordarea noastră în cadrul procedurii de insolvență este de a fi de folos creditorilor prin ajutorul pe care îl oferim debitorului. Convingerea noastră este că suportul dat unui debitor constituie un beneficiu pentru creditori, fiind în interesul tuturor să existe bani pentru achitarea datoriilor. Totul în limitele și cu respectarea legii!
O a doua șansă o merită cu toții!